Mai e putin si vine Pastele! Ortodox, fiindca cel catolic a fost sarbatorit deja. V-ati gandit deja ce o sa faceti, unde petreceti, cu cine, care va fi meniul? 🙂
Indiferent ce inseamna pentru voi: daca sunteti patrunsi de simbolistica religioasa a Invierii, sau doar va bucura iepurasul si ouale incondeiate, este o Sarbatoare importanta a noastra, a romanilor de pretutindeni, ce merita primita in casa noastra cu tot respectul.
De cate ori se apropie Pastele sau Craciunul parca ma cuprinde iar acea bucurie neastamparata, de copil si abia astept sa intru in febra pregatirilor. Cel mai mult imi place sa fac cozonaci cu multa nuca, mac si migdale si sa ma gandesc ce cadouri sa cumpar pentru oamenii dragi din viata mea. Despre asta si vreau sa va vorbesc acum.
Intotdeauna mi-a fost greu sa aleg cadourile. Ii va placea? I se potriveste? Are nevoie de ce ii ofer eu? O sa-i placa? Daca mai are deja sau mai primeste de la altcineva acelasi lucru? Avand in vedere toate aceste intrebari, la care nu gasesc niciodata raspuns, m-am hotarat. Voi face apel la ceea ce simt la acest moment, fiindca doar asta poate fi unic. Ii voi transmite toate gandurile mele bune, din toata inima. Si nu printr-un SMS impersonal, nu printr-un email si mai impersonal, ci printr-o felicitare de hartie. De ce? Pentru ca o poate pastra la vedere, daca ii place. In orice caz, va fi ceva foarte personal… la fel ca povestea de mai jos.
S-a intamplat o data sa vina Pastele si sa stiu ca ma voi afla in compania unui domn in varsta, scriitor. Ce as putea eu sa ii ofer sa nu mai fi primit pana atunci?, ma intrebam. Casa ii era ticsita de instrumente de scris, carti, lumanari pentru pecete, timbre, sticlute de brandy nedesfacute si palarii sau bastoane. Ma gandeam ca nu era nimic pe lume ca el sa nu fi vazut. Prin urmare, firea mea creativa, ambitoasa se framanta in continuu. Pana mi-a venit ideea salvatoare! Ii voi face un cadou realizat de mine!
Ii citisem cartile si il admiram, asa ca m-am gandit sa-i transmit asta. Cum? Prin intermediul unui album. Am cumparat hartie mai groasa, crem, doua cartoane pentru coperti, am cautat frunze uscate apoi si am pus flori la presat. Am imbracat copertile cu frunze si am lasat loc doar de o eticheta pe care am scris: „Jurnal”.
L-am legat apoi, cu ac si ata, si am inceput sa scriu, cat am putut de caligrafic: 1938, 1939, 1940… pana in zilele noastre. Am avut de scris 74 de ani, dar a meritat! Cand i l-am dat, impanat cu flori si taieturi din ziare vechi i-au dat lacrimile. A spus ca este cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodata si ca se gandea si el sa-si scrie biografia. Nu l-am crezut cand mi-a spus ca e cel mai frumos cadou, dar m-a impresionat si pe mine, pana la lacrimi. La gandul mai ales ca viata trece repede si trebuie sa marturisim ce simtim, atunci cand suntem aproape de acea persoana.
Va indemn si pe voi acum sa spuneti ce simtiti. Celalalt se va simti apeciat, incurajat, iar voi veti fi linistiti ca i-ati spus, pentru ca poate apoi nu veti mai avea ocazia. Faceti cadou celor apropiati, daca nu un album personalizat, macar o felicitare! Noi va ajutam cu realizarea ei handmade, voi trebuie doar sa va gasiti curajul de a scrie tot ce simtiti. Curaj si Paste Fericit!
PS: Voi cui i-ati trimite o felicitare?
Gia